Dintr-o CafeaFa un cost la un prost
Care a ramas far-adapost.
Voi plati dar va sti
Ca nimic nu ma poate-opri.
Da, calea-i larga,
Lumea-i alba
Si rabdare nu mai am
Laptaria Lui EnacheIti amintesti, se inserase,
Umblam pe starzi intortocheate,
Mergeam firesc pana la urma
La Laptaria lui Enache.
Iubito, hai, prin poarta noptii,
Sa trecem si-o sa-mi dai dreptate,
Sa stam macar un ceas sau doua,
Ploaia Care Va VeniSunt un frate tânar, care crede în dreptate,
Am ochi negri, dar am mâinile curate.
Iubesc pletele si ploaia si camasile-nflorate,
Nu raspund când mi se-arunca vorbe-n spate.
Un fapt fara importanta ma poate face sa sper,
Ma-nclin si pun în balanta ce-i sfânt cu ce-i efemer.
Peste tot atârna greu
Scrisoare de bun ramasIubito, cata lume intre noi,
Numaratori de ploi din doi in doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Cate zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig,
Mi-e frica de-ntamplare si mie frig
Si nu mai vreau sa stiu pan-la sfarsit
Sfarsitul nu-i aiciCand necazuri te doboara
Si prieteni n-ai sa-i strigi
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Si ce slaveai in taina
E ca si cum nu-ti explici
Tine minte, sfarsitul nu-i aici
Nu-i aici, nu, nu-i aici, nu
Vinovatii fara VinaSunt curat la trup, curat la suflet,
Vreau să înţeleg şi să iubesc.
Nu contează cât de lung am părul,
Important e cât de mult gândesc.
Simt în trup pletoşii daci, comati,
Firea mea e saltul omenesc.
Nu contează cât de lung am părul,